Adrian Munteanu – Lansare de carte “7″, la sediul USR

Eveniment deosebit pentru domnul Adrian Munteanu și Grupul de litere-sunete-și-culori Caii verzi de pe pereți.

Lansarea de carte, volumul de sonete “7″, marți 20 decembrie, ora 17, la sediul Uniunii Scriitorilor din România, Calea Victorie nr 115.

Invitații de marcă ai d-lui Munteanu sunt:

Nora Iuga
Radu Cârneci
Florin Caragiu
Ion Mazilu Cârngașu

Fondul acustic va fi asigurat de Ovidiu Scridon

Evenimentul va fi moderat de către Laurențiu-Ciprian Tudor

Vă așteptăm cu drag!

UN PROIECT POETIC UNIC ÎN LITERATURA ROMÂNĂ

UN PROIECT POETIC UNIC ÎN LITERATURA ROMÂNĂ

ŞAPTE ANI CONSECUTIVI, ŞAPTE VOLUME DE SONETE

Biblioteca Judeţeană „George Bariţiu” Editura şi Fundaţia „Arania”
Braşov

vă invită

marţi, 29 noiembrie 2011, ora 18,00
la Casa Baiulescu, Bdul Eroilor nr.35

la o nouă întâlnire a
Grupului de litere-sunete-şi-culori
“Caii verzi de pe pereţi”

lansarea volumului de sonete

7

de ADRIAN MUNTEANU

Invitaţi : criticul literar Aurel Ion Brumaru
actorul Mihai Bica

Concert acoustic live Silvan Stâncel & Ovidiu Scridon

Moderatori: Daniel Drăgan şi Laurenţiu-Ciprian Tudor

Adrian Munteanu

S-a născut în Şcheii Braşovului şi a făcut toată viaţa lucruri frumoase, dar care nu rămân. Până spre 50 de ani, când a dat în mintea copiilor scriind trei cărţi de basme în versuri, 365 de „născoceli” pe care–amintindu-şi de talente nefructificate–le-a citit singur la Radio Târgu Mureş timp de un an întreg. Apoi şi-a alcătuit din aceste texte un spectacol, i-a făcut regia, scenografia şi ilustraţia muzicală, l-a înghesuit într-o valiză şi a zburat dincolo de ocean, jucându-l de unul singur, timp de 2 luni, în faţa puilor de români din cele mai importante comunităţi canadiene.
Când să-i fi venit ideea că se pot aduna toate pasiunile sale actoriceşti, muzicale şi poetice într-un singur text numit sonet, nu se ştie. Oricum, pe la 55 de ani. Cert este că a avut nesăbuinţa să scrie pe cel dintâi volum al său SONETE 1, aşa că a fost nevoit să-l scoată şi pe următorul, SONETE 2. Apoi au apărut şi PAINGUL ORB (Sonete 3) şi Ferestre în cetate (Sonete 4), toate la editura Arania, pe care din 2008 a preluat-o. În 2009 a ieşit volumul 5 de sonete, FEMEIE !!!, la editura bucureşteană Minerva. Este o antologie a sonetului său de dragoste. La carte este adăugat un CD cu texte în interpretarea autorului. Un an mai târziu, în 2010, apare la editura DACIA volumul al şaselea de sonete, ORELE TĂCERII.
Cu volumul 7, revine la editura Arania, şi încheie proiectul sonetistic, pentru a face loc altor proiecte literare.
Târziu, că aşa i-a fost şi parcursul, a devenit membru al Uniunii Scriitorilor.

Comentarii critice la sonetele lui Adrian Munteanu

“Sonetele poetului Adrian Munteanu au multe calităţi pe lângă simpla stăpânire a meşteşugului şi a formei fixe. Sînt sonete moderne, de o manieră viguroasă şi acidă, autorul nesfiindu-se să apeleze, arghezian, la crudităţi de limbaj care dau prospeţime formei clasice de sonet. Nu lipsesc însă nici suavităţile, nici sentimentul melancolic al trecerii timpului şi-al degradării încete a tuturor lucrurilor. Mai ales poemele cu temă erotică excelează în expresivitate şi, nu de puţine ori, într-o graţie feroce”
Mircea Cărtărescu

“Cărţile sunt cât se poate de frumoase şi, recitindu-le acum, mai pe sărite, mă consolează şi de micile mizerii ale cotidianului meschin, şi de aceea cu M mare.
Sunteţi un maestru al endecasilabului înmulţit cu 14.(…)
Remarc admirativ că maxima virtuozitate nu impietează asupra sentiment-tului, a emoţiei…”

Şerban Foarţă
“In sonetele sale, Adrian Munteanu cultivă ardoarea erotică specifică acelui “dolce stil novo” despre care a vorbit Dante atunci când s-a referit la Guido Guinizzelli. El reuşeşte să menţină treaz interesul cititorului pentru un gen liric revizitat, astăzi, doar de cei mai curajoşi. Nu mă îndoiesc că virtuozitatea sa prozodică va stârni plăcerea îndrăgostiţilor şi nu numai a acestora.”
Marin Mincu

“Ceea ce îl impune pe Adrian Munteanu ca poet de aleasă ţinută, sunt cărţile de sonete, în care harul liric este susţinut de o temeinică cultură, reuşind, astfel, izbânzi poetice memorabile. Slujitor, cu devoţiune, al celei mai severe exprimări în versuri – sonetul – cu legi de aur, Adrian Munteanu a dat cititorilor şi poeziei româneşti cărţi cu totul remarcabile. El oferă sonete de iubire şi moarte, de trecere şi ne-trecere, de o emoţionalitate adânc-reţinută, amintind de Rilke, având şi o atitudine fermă în faţa vieţii, cu verb, nu o dată neiertător( vezi Sonete 3) în descendenţă argheziană. Volumele de sonete îl aşeză pe Adrian Munteanu în rândul celor mai buni sonetişti români de ieri şi de azi.”
Radu Cârneci

Nora IUGA la Brașov

Muzeul „Casa Mureşenilor” Braşov Editura şi Fundaţia „Arania
Grupul de litere-sunete-şi-culori
„Caii verzi de pe pereţi”
organizează
marţi, 15 noiembrie 2011, ora 17,00
la Muzeul Casa Mureşenilor, Piaţa Sfatului nr. 25,
o întâlnire extraordinară cu

scriitoarea NORA IUGA

Invitaţi : violonistul Valentin Şerban
pianista Liliana Iacobescu

Moderatori: Adrian Munteanu şi Laurenţiu-Ciprian Tudor

Nora Iuga,
poetă, romancieră și traducătoare din limbile germană și suedeză.
Este licențiată a Facultății de Filologie, specializarea Germanistică, Universitatea din București şi i-a avut ca profesori pe Tudor Vianu și George Călinescu. A fost redactor la Editura Enciclopedică şi ziaristă la ziarele de limba germană “Neuer Weg” și “Volk und Kultur” (1977-1986). Din anul 2000 deține funcții de conducere în Uniunea Scriitorilor: secretară a Secției de Poezie (inițiatoarea Cenaclului Uniunii Scriitorilor “Gellu Naum”) în perioada 1999 – 2002, membră în Consiliul de conducere a Uniunii Scriitorilor.
Opera poetică cuprinde 15 volume de versuri şi mai multe romane, unele traduse în limba germană. A tradus, printre alţii, din “Aglaja Veteranyi, Strindberg, Günter Grass, Herta Müller (Animalul inimii, Editura Univers, 1997, Este sau nu este Ion, Editura Vinea, 2006, În coc locuiește o damă, Editura Polirom, 2005, Încă de pe atunci vulpea era vânătorul, Editura Univers, 1995), Knut Hamsun – Ultimul capitol, Editura Univers, 1983, Paul Celan.
Între premiile literare, selectiv, se numără premiul Uniunii Scriitorilor în 1980 pentru volumul de versuri Opinii despre durere, premiul Uniunii Scriitorilor în 1994 pentru romanul Săpunul lui Leopold Bloom, premiul Uniunii Scriitorilor în 1998 pentru o traducere a romanului Die Blechtrommel (Toba de tinichea), de Günter Grass, premiul Uniunii Scriitorilor în 2000 pentru romanul Sexagenara și tânărul.
I-a fost înmânat, în 2007, premiul Friedrich Gundolf de către Deutsche Akademie für Sprache und Dichtung. Autoarea a obținut în 2009 diploma „Una dintre cele mai frumoase cărți apărute în anul 2007 în Germania” pentru antologia de poezie Gefährliche Launen (Capricii periculoase), apărută la editura Klett-Cotta, 2007.
Nora Iuga a câștigat în 2009 cea mai importantă bursă oferită de statul german unui scriitor străin: Deutscher Akademischer Austausch Dienst (DAAD). Scriitoarea va beneficia de această bursă în perioada 15 mai 2009 – 15 mai 2010. Au mai obținut această bursă, de-a lungul timpului, scriitori precum: Mircea Cărtărescu, Mircea Dinescu, Gellu Naum, Ana Blandiana, Ștefan Augustin Doinaş.

Lansarea romanelor BIEDERMEIER şi MEHMED de DANIEL DRĂGAN în orașele BRAȘOV, RUPEA și TÂRGOVIȘTE

 

TÂRGOVIȘTE

luni – 04 noiembrie 2011

la Biblioteca “ION HELIADE RĂDULESCU”

strada Stelea nr. 2

Daniel Drăgan
şi prietenii săi,
poeţii
Adriana Lisandru, Adrian Munteanu şi
Laurenţiu Ciprian Tudor

 

Vineri 21 octombrie 2011, ora 14,00
la “Casa Baiulescu”
Bulevardul Eroilor nr.33, Brașov

Daniel Drăgan
şi prietenii săi,
poeţii
Adrian Munteanu şi
Laurenţiu Ciprian Tudor

Vor fi lansate romanele

BIEDERMEIER şi MEHMED
de DANIEL DRĂGAN

Poeţii vor recita din creaţia proprie

URMEAZĂ DOUĂ NOI LANSĂRI (cu același program) în orașele:

RUPEA – 31 OCTOMBRIE 2011
ora 14 LICEUL RUPEA
participa si poeta
ADRIANA LISANDRU

TÂRGOVIȘTE – 04 noiembrie 2011

ora 14

la Biblioteca “ION HELIADE RADULESCU”

strada Stelea nr. 2

Biedermeier
Prin anii 70 trei eleve de clasa a VIII-a au fugit de acasă înainte de încheierea anului şcolar. Erau din familii bune: medici, avocaţi, ştabi…Le-au căutat părinţii două luni şi a fost imposibil să le găsească. Le-au căutat cu sute de miliţieni, cu pompieri, cu elicoptere, cu scafandri. Au cercetat crestele munţilor, prăpăstiile, lacurile şi bălţile, pădurile şi văgăunile munţilor. Nimic! Tocmai când le credeau definitiv pierdute, într-un control de rutină a dat peste ele un miliţian. Erau în ieslea animalelor de la un circ volant. Trăiau de două luni sub mirajul unei „cariere artistice” cu fumurile romantice ale unor iubiri absurde. Corupătorii au fost judecaţi de urgenţă şi băgaţi la închisoare, fetele demascate, ostracizate, înfierate cu mânie proletară.
M-am oferit să scriu un reportaj despre aventura lor şi am dorit mai cu seamă să vorbesc cu cea mai răsărită dintre ele, Vladia. N-a acceptat să discute cu mine decât după ce i-am promis că voi cita în articol o fraza în care nu aveam voie să modific nimic. Fraza dictată de Vladia era aşa: „Timp de două luni am trăit la circ cele mai frumoase zile şi nopţi ale vieţii mele şi nimeni şi nimic nu mă va face să regret vreodată ce am trăit”.
Peste mulţi ani m-am reîntâlnit cu Vladia. Era de nerecunoscut. Alt om. M-a surprins curăţenia morală, înţelepciunea şi luciditatea analitică a femeii de aproape patruzeci de ani. Mi-am pus atunci întrebarea şi vreme de trei decenii nu mi-am putut explica mecanismele extraordinar de fine şi imprevizibile care definesc şi determină comportamentul oscilant, între Veneră şi Madonă, al femeii contemporane.
Aşa s-a născut romanul Biedermeier pe care îl voi lansa în curând la Braşov. Îi chem pe prietenii mei, pe toţi iubitorii de carte şi îi rog să fie alături de mine la acest eveniment (Daniel Drăgan).

Mehmed este un roman surprinzător pentru vigoarea şi expresivitatea naraţiunii, dar şi pentru stilul care ne arată o nouă faţă a scriitorului, deosebită de tot ceea ce cunoşteam până acum despre el. În niciuna dintre cele 36 de cărţi ale sale Daniel Drăgan nu a demonstrat o mai aleasă şi mai subtilă stăpânire a mijloacelor de expresie artistică şi ideatică.
Mehmed, un descendent de ienicer originar din Kara-Iflak, s-a ridicat dintre tomberoanele unei metropole din Asia Mică la stadiul de nabab şi crud mafiot, păstrând plăcerile barbugiului de odinioară, nostalgia libertăţii şi a bunului plac, strangulată de constrângerile mediului financiar la care a ajuns prin talent şi lipsă de scrupule. Povestea lui de dragoste se izbeşte de zidul incapacităţii de a-l înţelege şi de a-l accepta pe celălalt, fie pentru că este altfel decât el, fie că este aidoma lui. Intoleranţa dusă până în pragul distrugerii lumii pare o maladie supremă şi fără leac. (Mircea Ardeleanu)

Festivalul de Artă Creștină ”SINAPSA”

Toamna barocă la Avrig

Reprezentanţi ai Grupului de litere-sunete-şi-culori “Caii verzi de pe pereţi” vor participa în data de 01 octombrie 2011 la evenimentul “Toamna barocă la Avrig”.
Evenimentul este organizat de către Consiliul Local Avrig, prin Biblioteca or. Avrig şi CIT Avrig.
Parteneri: Fundaţia Brukenthal si Asociaţia Prietenii Avrigului.

Vom reveni cu impresii şi un fotoreportaj.

Cristina Mihaela Dan soprano & tenor Liviu Iftene duet from LA TRAVIATA

Alexandra Fits – Le meteque

Vernisaj Expoziţie de Pictură, 16 septembrie 2011, Baia Mare

Grupul de litere-sunete-si-culori “Caii verzi de pe pereţi” partener în evenimentul organizat de către preotul Ioan Ardelean, Parodia Ortodoxă Hoteni, judeţul Maramureş, vă invităm să participaţi la Vernisajul Expoziţiei de Pictură, a Taberei Sociale de Arte şi Educaţie Incluzivă Hoteni 2011, ediţia a VII a, din data de 16 septembrie, ora 18.

Vernisajul va avea loc la Baia Mare, găzduit de galeriile de artă Gold Gallery din complexul comercial Gold Plazza.

P I Tchaikovskiy – “Ya vas liublu” solist Yuriy Tsiple

Biografie – Yuriy Tsiple

Tânărul bariton Yuriy Tsiple, solist la Opera din Strassbourg, s-a născut în 1984 la Slatina (Solotvino) în Ucraina, pe malul drept al Tisei, dintr-o familie de români. A studiat la Conservatorul din Bucureşti cu profesorii Dumitru Trandafir, Ionel Voineag şi Bianca Manoleanu. Încă în timpul studenţiei a obţinut numeroase premii şi a colaborat cu Orchestra Naţională Radio şi Orchestra de Cameră Radio, fiind invitat în 2009 să interpreteze în premieră românească Cântecele Biblice de Antonin Dvorak, iar în martie 2010 Missa Tango de Louis Bacalov la sala „Mihail Jora” a Radiodifuziunii Române. A fost invitat de Elite Art Club UNESCO în concertul Proms of Delight în Sala Mică a Palatului din Bucureşti şi la Ateneul Român, la invitaţia sopranei Nelly Miricioiu şi a Alteţei Sale Regale Principesa Margareta în concertul
dedicat aniversării M.S. Regelui Mihai I al României. A urmat un şir de importante invitaţii şi succese pe mari scene de operă ale Europei: Franckfurt (Roberto în opera La finta giardiniera de Mozart, apoi rolul titular din Pimpinone de G. Ph. Teleman), Opera din Wiesbaden (Spineloccio din Gianni Schicchi de Puccini), Opera Naţională a Rhinului din Strasbourg (Malatesta din Don Pascuale de Donizetti), la Teatrul Louis Jouvet din Paris (Ali Baba din opera Ali Baba de Cherubini) ş.a. A colaborat cu dirijorii Peter Csaba, Yuval Zorn, Vincent Monteil, Julien Salemkour, Hartmut Keil, Cristian Brâncuşi, Sebastian Weigle, Vlad Conta, Patrick Fourniller ş.a.

Adrian Munteanu – “La psalmul 22″

Fotoreportaj de la concertul: Yuriy Tsiple şi Cristina Mihaela Dan

Moment muzical – Sebastian Vartosu la Libraria St.O.Iosif – lansare de carte Adriana Lisandru

Cristina Mihaela Dan şi Yuriy Tsiple de la Opera din Strasbourg în concert la Braşov

 

Fundaţia Culturală Arania
Muzeul “Casa Mureşenilor” Braşov

Grupul de litere, sunete si culori
“Caii verzi de pe pereti”

vă invită vineri, 5 august 2011, ora 17 la Casa Mureşenilor
Piaţa Sfatului nr. 25

CONCERT
de arii şi duete din opere

Soprana Cristina Mihaela Dan
şi baritonul Yuriy Tsiple
de la Opera din Strasbourg

La pian, Christine Chiriac
Moderatori: Adrian Munteanu şi Laurenţiu Ciprian Tudor

Intrarea liberă

Tânărul bariton Yuriy Tsiple, solist la Opera din Strassbourg, s-a născut în 1984 la Slatina (Solotvino) în Ucraina, pe malul drept al Tisei, dintr-o familie de români. A studiat la Conservatorul din  Bucureşti cu profesorii Dumitru Trandafir, Ionel Voineag şi Bianca Manoleanu. Încă în timpul studenţiei a obţinut numeroase premii şi a colaborat cu Orchestra Naţională Radio şi Orchestra de Cameră Radio, fiind invitat în 2009 să interpreteze în premieră românească Cântecele Biblice de Antonin Dvorak, iar în martie 2010 Missa Tango de Louis Bacalov la sala „Mihail Jora” a Radiodifuziunii Române. A fost invitat de Elite Art Club UNESCO în concertul Proms of  Delight în Sala Mică a Palatului din Bucureşti şi la Ateneul Român, la invitaţia sopranei Nelly Miricioiu şi a Alteţei Sale Regale Principesa Margareta în concertul
dedicat aniversării M.S. Regelui Mihai I al României. A urmat un şir de importante invitaţii şi succese pe mari scene de operă ale Europei: Franckfurt (Roberto în opera La finta giardiniera de Mozart, apoi rolul titular din Pimpinone de  G. Ph. Teleman), Opera din Wiesbaden (Spineloccio din Gianni Schicchi de Puccini), Opera Naţională a Rhinului din Strasbourg (Malatesta din Don Pascuale de Donizetti), la Teatrul Louis Jouvet din Paris (Ali Baba din opera Ali Baba de Cherubini) ş.a. A  colaborat cu dirijorii Peter Csaba, Yuval Zorn, Vincent Monteil, Julien Salemkour, Hartmut Keil, Cristian Brâncuşi, Sebastian Weigle, Vlad Conta, Patrick Fourniller ş.a.

Soprana Cristina Mihaela Dan s-a născut la Băleni-Dâmboviţa şi a studiat muzica la Liceul de Artă din Târgovişte şi la Universitatea Naţională de Muzică din Bucureşti, clasa profesorului Ionel Voineag. A participat în 2011 la un masterclass susţinut de mezzosoprana Viorica Cortez, tenorul Marius Budoiu şi regizorul american Vincent Liotta. Deşi se află la începutul carierei sale artistice, ea are deja un important repertoriu de concert cu piese din opere, lieduri şi muzică vocal-simfonică, concertând sub bagheta unor importanţi dirijori români şi străini. S-a distins printr-un  memorabil concert de muzică sacră, anul acesta, la Strasbourg. S-a stabilit în Franţa, la Colmar-Strasbourg.

Grupaj poetic de Adriana Lisandru

Reportaj despre pantofii roşii ai Anei

Ana va avea douăzeci
de inele pe deget.

cel dintâi i-a fost pus când avea vreo trei luni
lumea era pe atunci lapte dulce
şi-ncăpea într-un sân.

de spitalul cel mare îşi aduce aminte şi-acum
i-au dat voie să hrănească o pasăre
îi punea firmituri pe pervaz
dimineaţa i se recolta sânge îi spuneau că-l vor da fluturilor
Ana fluturii sunt plăpânzi şi prea albi
au nevoie de roşu pe aripi
era vară toţi îi aduceau îngheţată
numai mama se făcuse deodată
mai tăcută decât păpuşile ei

pe urmă a învăţat să-şi facă singură ceaiul
să spună o rugăciune înainte de somn
să strângă masa să scrie compuneri
să nu uite că ziua cuprinde o noapte o dimineaţă amiaza
şi tabletele din cutia de plastic

la paisprezece ani i s-a spus o poveste
despre stelele care curg în fântâni
să se scalde puţin
doar puţin

în noaptea aceea mama ei a ridicat o biserică s-a închis între ziduri apoi i-a dat foc.
Ana n-a aflat niciodată.

mama Anei coase rochii de mireasă
voaluri atlazuri organza şi perle
în fiecare zi îşi coase câte una pe inimă
rupe capătul aţei cu dinţii şi-l înghite
stomacul ei e un ghem
pe care-şi ascut pisicile ghearele

astăzi mama o să-i cumpere tort
douăzeci de garoafe
şi pantofii roşii pe care i-au văzut în vitrină
îi va cânta la mulţi ani va deschide o sticlă cu vin
la noapte va strânge paharele
şi se va preface-n lupoaică
să strivească iar cerul în colţ

 

 

Gravură rupestră cu femeie şi măr

taxiul pornise radioul torcea un refren din anii optzeci
şoferul vorbea despre drumuri
în gând mângâiam umbra mâinilor tale
apoi umbrele umbrei apoi
m-am întors să te văd
era numai oraşul
venind după mine târâş

când mă gândesc la tine
intră atâta lumină încât mă prefac într-o pasăre
apoi în femeia ce-ţi poartă toţi pruncii
sub cercul de fier
întinde mâna atinge-mă
timpul pocneşte în vintrele mele
ca un pepene copt

ştii noi doi am putea scrie lumea de la primul cuvânt
am rostogoli noaptea până s-ar face bulgăr de sare albastră
din mijlocul lui un peşte cu solzi aurii ar sări
în braţele tale
s-ar lumina tot cerul dorinţelor
ce facem cu lumea aceasta? m-ai întreba suflându-mi păpădia amiezii din păr
fă-o măr ţi-aş răspunde să-l muşcăm cu foame şi dragoste
cu foame şi dragoste
până la sâmbure

uneori te visez
când mă trezesc tăcerea mă strânge
ca o frânghie udă intrată în carne
atunci întorc noaptea pe dos şi urlu
fericită în ea
ca într-o peşteră.

 

 

Ce poţi să faci într-o primăvară perfectă

poţi traversa piaţa din centrul oraşului gândindu-te la visul de ieri
se făcea că de-a latul pereţilor melci uriaşi alergau
ca-ntr-o cursă de struţi
te-ai ridicat
aerul îţi ardea cerul gurii
pe tavan
şerpuia un fir de lumină
cât un ştreang mătăsos

poţi să mergi cu autobuzul fără o destinaţie clară
să numeri puştoaicele cu piercing în buză
la fiecare semafor prins pe roşu
să repeţi că moartea e un fel de soră mai mare
broker de succes pe Wall Street
să-ţi aşezi palma transpirată pe geam şi să te bucure urma lăsată
alături un bătrân cu zâmbet miop
să-ţi numere nasturii bluzei

va fi minunat.

orice om poate fi o ascunzătoare perfectă
nu trebuie decât să-nchizi ochii şi să crezi că-l iubeşti
până uiţi că nu eşti decât o întâmplare absurdă
un fel de ninsoare căzută la tropice
până ce întunericul adormit cu o mână-ntre pulpele tale
va semăna cu George Clooney
ori cu Al Pacino dansând
în Parfum de femeie.

 

 

Urâtă şi liberă. cursa de şoareci

în oglindă un chip care-şi schimbă culoarea
cu fiecare fum tras în piept
cu fiecare ceas de nesomn
la picioarele patului meu
un cotor de măr
o carte
şi-un câine covrig

sunt urâtă şi liberă.
nici moartea nu mă recunoaşte acum
îi pun piedică
şi nici nu clipeşte.

bărbaţii sunt proşti. o urâtă
e un talisman norocos
căruia nu-i vor şti niciodată puterile.
o piatră pe care îşi pot ascuţi armele
înaintea marii vânători.
cuierul în care îşi pot atârna
haina cu furtună cu tot. o epifanie din cioburi şi petice.
e glonţul ce ricoşează totdeauna
în inimă.

întind libertate pe pâine.

încet.
ca şi cum aş pune otravă într-o cursă de şoareci.

 

 

Duminica nu ploua niciodată

intri în baie îţi măsori din priviri trupul gol doar o mână de carne sub care te strângi ca hârtia în foc. degetele nişte pui jucăuşi mâna trăind departe de tine şi aproape de lucruri. te-ntinzi. auzi cum se macină sângele pentru o clipă te-ntrebi ce gândeşte zăpada între fălcile soarelui.

de mult nu mai vorbeşti despre moarte. o taci. sapi liniştea ca un câine după osul ascuns. când erai copil alţi copii îţi spuneau că numai dorinţele pe care le ţii în secret se-mplinesc. azi e duminică nu ai nimic de făcut. de la un timp libertatea ia formă de pumn închizi ochii şi aştepţi lovitura.

nu-ţi aminteşti nicio rugăciune. odată ştiai una cu îngerul. mai spuneai Tatăl Nostru şi te întrebai dacă-ţi va aduce sandale când va fi să coboare din cer. ori o carte cu poze lucioase. duminica mirosea a tămâie naftalină şi vin. duminica nu ploua niciodată.

oglinda te muşcă pereţii te zgârie durerea se umflă sub piele cât un şarpe sătul. arunci tot îi faci loc eşti un balon te înalţi văzută de sus eşti numai o virgulă într-o frază lipsită de sens.

 

 

Lecţia despre plutire şi gol

să considerăm că ne naştem cu toţii la ora amiezii
într-o zi sclipitoare de vară
pe o planetă
de păpădie

unde orice frică s-ar fi ridicat înspre ceruri
ca un parfum
de smirnă şi crini.

să presupunem că nu ne rămâne altceva de făcut
decât să trăim fericiţi
să ne iubim să facem copii plutitori să împletim coşuri
în care peştii s-ar arunca singuri
unde păsările şi-ar face de bunăvoie cuibare
că aici vom desemna prin sufragiu
un dumnezeu dinamic & cool
oferindu-i pentru necesare întrupări periodice
o scară luuuungă
de păpădie.

şi totuşi
la un moment dat
va strănuta cineva.
e inevitabil.

şi-n cea mai bună lume posibilă
omul simte nevoia
să împingă lumina ceva mai încolo
la drepta
sau stânga
după cum îi apăsă
umbra pe inimă.

 

 

E sărbătoare / sunt fruct şi plutesc

în duminica asta
aş putea să urc într-un pom şi să fluier
visând că plutesc spre pământ
ca un fruct viermănos

nu ştiu

cât mai e până mâine
poate o toamnă poate un strigăt
poate un zid prin care să treci

plouă
plouă cu miez auriu de uitare
dragostea mea

 

 

Contre-jour

era momentul să facem un salt în afara luminii
să bem un ceai să tăcem împreună
suntem singurii vii de pe strada aceasta

în curând n-o să ştim
să-i mai spunem căderii pe nume
vom fi un strigăt cu încetinitorul
o piele de şarpe
cu frâuri de vânt

ne coacem în frica de viaţă
ca într-o măciulie de mac.

 

 

Mult mai Înalt

să ne ascundem
în spatele grădinilor noastre era cimitirul bătrânilor
avea iarbă aspră şi vişini cruci strâmbe de lemn
bujori şi-o biserică
unde se mai rugau doar lilecii
uneori trecea Dumnezeu pe acolo să culeagă sunătoare
si fragi
să ne ascundem spunea Danu poate-l vedem
trebuie să fie înalt mai înalt decât tata
vântul îmi croşeta dantele din păpădii pe rochia scurta
eram desculţă aveam
genunchii umezi ca muşuroaiele de furnici
părul mi-l împletise bunica murmurând
acelaşi cântec
niciodată până la capăt
cât semeni cu maică-ta zicea
ai ochii ei
eu mă uitam pe furiş la tabloul alb-negru
aşezat lângă geam
dacă eşti cuminte duminica asta mergem la bâlci
spusese bunicul aprinzându-şi ţigara
sunt scrâncioburi şi vată de zahăr pe băţ

tremuram în iarba înaltă ai mei începuseră să mă strige
Adinaaa Adinaaaa
ecoul foşnea printre crengi printre cruci
îi răspundea inima locului izbindu-se de colţul seninului
dacă nu or să tacă or să îl sperie pe Dumnezeu
atunci Danu mi-a arătat graurul îşi lustruia penele
sus pe clopotniţă
vezi a venit a venit
ţi-am spus eu că e mai înalt decât tata

 

 

Scrisoare despre treceri

când te vei întoarce vei găsi aceste cuvinte
poate pasul tău va fi altul atunci poate soarele mai iertător
cu cei singuri
nu există zile aidoma cum nici iubiri născute din aceeaşi mirare
nu poţi şti în ce cuib îţi vor adormi peste noapte umbrele seceta
(hei trece un vânzător de lumină şi mă strigă pe nume
nu am mărunt omule spun doar secunda aceasta
călătoare pe creasta potopului)

:

cea mai îngustă e puntea arcuită spre moarte
pe acolo nici sfinţii
nu pot merge alături.

 

 

Alteritate

inimii mele
îi cresc degete
caută oameni
se aruncă în ei
ca într-o suliţă

 

 

Simptom

de la o vreme
sângerez litere

unde mi-e pământul din carne?

 

 

Aşteptare

moartea
se îmbracă încet
cu mâinile mele

mai e un nasture
de încheiat

nu căuta aici poezie

tu dormi
împăcat
umărul tău răspândeşte lumină
între noi tot trecutul
jucărie de pluş

şi liniştea asta îmi trece prin inimă
ca un tren cu ferestrele sparte

 

Anotimpul promis

ninge din plin. dimineaţa aleargă pieziş prin oraş
ca un iepure prins între faruri.
sunt singurul om care nu se grăbeşte.
merg să uit. merg să scutur
buzunarul cu morţi.

printre claxoane şi scrâşnet de frâne,
se-ndreaptă spre mine bătrânul din vis,
cu aceeaşi căciulă de miel brumăriu
îndesată pe frunte.
pe urmele sale, un copil îşi croieşte cărare.
timpul se face un bulgăre greu, mă izbeşte în piept, se sfărâmă.
la semafor s-a aprins becul verde, traversez ca pe-o punte
clătinată de vânt. şi merg mai departe.
nu tălpile mele mă poartă,
sunt palmele celor uitaţi sub pământ.

mi s-a spus că există o vreme în care greşeala îşi macină zimţii.
vine atunci un duh al iertării să-ţi cureţe ochii
şi clipa se face cuib cald,
numai bun să adormi îndoiala,
să-ţi îngropi jumătatea pustie
ca pe-o pară domnească, în fân

dar astăzi
nu vreau să mă mint. mă privesc în toţi trecătorii.
caut un loc de unde să-ncep
să mă sfâşii.

 
Capcana

prin tăcerea aceasta,
numai umbra iubirii
se mai strecoară
întrebând de noi.

uneori ne-ntâlnim,
ca doi orbi,
condamnat fiecare
la un alt întuneric.

în rest,
aceeaşi noapte clară,
fără muguri.

 

 

Fugara

sunt o femeie aproximativ ok.
un pic drăguţă, un pic neînţeleasă, un pic
din fiecare amănunt al vieţii. în general,
lucrurile cu adevărat importante
vor să se lase întrezărite-n cuvinte
doar atunci când plutesc, delicat,
pe deasupra unei pene de gâscă. de aceea,
prefer oscilaţiile
şi evit contrastul acut.

probabil de aceea ceva intangibil rămâne
în jurul fiecărei întâmplări. ceva între zbor şi atingere, între
plenitudine şi descătuşare. alerg
de la sevă spre mireasma de fruct,
de parcă mi-e teamă să sfâşii, de parcă
o parte din mine îşi caută fapta
iar cealaltă parte, uitarea.
visez uneori, cum oricine visează,
la confluenţa dintre nord şi sud.
dar ceva se deşiră, timpul clipeşte difuz
ca uvertura unei simfonii abia îngânate-n surdină

sunt o femeie valsând în ambiguu
şi totuşi iubesc acest ritm. atunci
lumea se-mbracă în culori insolite şi orice poveste
începe să-şi lege candoarea de mirt a minunii. trăiesc
între soarele verii şi noapte
ca un copil fugit pe ascuns de acasă.

Biografie – Adriana Lisandru

Născută în 5 septembrie 1971

Debut editorial în 2007 la editura Arania Brașov, cu volumul ”De-a Baba Oarba”.
În 2010 apare la editura Grinta, Cluj Napoca, volumul bilingv ”Despre ea, niciodată/Sur elle, jamais”

Grupaje de versuri publicate În:
Agerro Stuttgart, revista Singur(Târgoviste), revista Feed-Back (Iași), revista Astra (Brașov), revista Verso (Cluj-Napoca), revista Caiete Silvane (Zalău), revista Cenaclul de la Paltiniș (Sibiu).
Prezenta în antologiile Freamăt de Dor (editura 3D, 2008) și Virtualia 2008 (Iași)

”Adriana Lisandru scrie o poezie feminină prin excelență, sensibilă și învăluitoare, străbătută, într-o varietate a atitudinilor ce evită extremele și posturile agresive, de o discretă undă metafizică” – Tudor Cristea

”Apele mari vor potopi câmpia” de Adrian Munteanu

Apele mari vor potopi câmpia,
S-or prăvăli gemând eliberate,
Vor frânge umbre în zadar vegheate,
Dar n-or putea să-mi stingă crud făclia.

Râuri de foc vor pârjoli palate,
Vor linge buza norilor şi glia,
Dar n-or surpa din locul ei vecia
Iubirii mele îndelung visate.

De eşti un zid, ţi-oi ridica altare
De iederă ţesând veşmânt regal;
De eşti o poartă voi intra-n uitare,

Să-ţi simt răcoarea-n trup robit pe mal,
Ca să rămâi în mine ca o mare
Cu ţărmuri blânde şi năvalnic val.

Adrian Munteanu – un altfel de CV

Născut cu îndârjiri de Leu şi suflet de Fecioară într-o zi de august 1948, lângă curtea bisericii „Sfântul Nicolae” din Şcheii Braşovului şi, inspirând aerul vetust al strâmtelor uliţe pe care va fi călcat şi diaconul Coresi, Adrian Munteanu a ajuns să urmeze literele, deşi a dorit – inţial – să fie actor, apoi muzician.
A făcut toată viaţa lucruri frumoase, dar care nu rămân. Până spre 50 de ani, când a dat în mintea copiilor scriind trei cărţi de basme în versuri, 365 de „născoceli” pe care – amintindu-şi de talente nefructificate – le-a citit singur la Radio Târgu Mureş timp de un an întreg. Apoi şi-a alcătuit din aceste texte un spectacol, i-a făcut regia, scenografia şi ilustraţia muzicală, l-a înghesuit într-o valiză şi a zburat dincolo de ocean, jucându-l de unul singur, timp de 2 luni, în faţa puilor de români din cele mai importante comunităţi canadiene.
Când să-i fi venit ideea că se pot aduna toate pasiunile sale actoriceşti, muzicale şi poetice într-un singur text numit sonet, nu se ştie. Oricum, pe la 55 de ani.Cert este că a avut nesăbuinţa să scrie pe cel dintâi volum al său SONETE 1, aşa că a fost nevoit să-l scoată şi pe următorul, SONETE 2. Apoi au apărut şi PAINGUL ORB (Sonete 3) şi Ferestre în cetate ( Sonete 4), toate la editura Arania, pe care din 2008 a preluat-o. În 2009 a ieşit volumul 5 de sonete, FEMEIE !!!, la editura bucureşteană Minerva. Este o antologie a sonetului său de dragoste. La carte este adăugat un CD cu texte în interpretarea autorului. Un an mai târziu, în 2010, apare la editura DACIA volumul al şaselea de sonete, ORELE TĂCERII.
Este in pregatire volumul 7(sapte), la editura Vinea, cifra magica cu care isi va incheia ciclul de sonete pentru a face loc altor proiecte literare.
Târziu, că aşa i-a fost şi parcursul, a devenit membru al Uniunii Scriitorilor.
De acum nu mai are scăpare. O va ţine tot aşa.

”Hramul uitat” de Laurențiu-Ciprian Tudor

mi-e hram Soarele
ham ham
mă latră să ies
fiu pierdut risipit
din sictir:
mă!
mă-ta pământ
te cheamă acasă
să calci cu tălpile goale
tuleii verzi
de prier, să ieşi
din închisoarea cu zăbrele de beton
cu zece etaje,
alăptat cu laptele apos al zilei
să te-ntorci din avort
în placenta-nstelată cu magi

mă!
mă-ta pământ
te-aşteaptă
s-o săruţi
ca ţăranul Ion

poem din volumul “Apostolul verilor” – Editura Arania, Braşov, 2007

Adrian Suciu şi Cătălin Stanciu – lectură publică

Grupul de sunete-litere-şi-culori “Caii verzi de pe pereţi” împreună cu Fundaţia Arania vă invită vineri, 18 martie 2011, orele 17,00, la lansarea volumului „Viaţa fără urmări” a scriitorului Adrian Suciu.

Va lectura poeme dintr-un volum în curs de apariţie tânărul poet Cătălin – Flavius Stanciu.

Evenimentul va avea loc la Muzeul „Casa Mureşenilor”, Braşov, Piaţa Sfatului nr. 5

Invitat: lector univ. dr. Virgil Borcan.

Momentele muzicale vor fi susţinute de chitaristul Ioan Lucian Naneş.

Evenimentul va fi moderat de către poeţii Adrian Munteanu şi Laurenţiu – Ciprian Tudor.

Seară de muzică religioasă la Braşov

Muzeul „Casa Mureşenilor” Braşov si Fundaţia „Arania” Braşov,
Grupul de litere-sunete-şi-culori „Caii verzi de pe pereţi”

vă invită Vineri 29 aprilie 2011, la orele 17,00
la Casa Muresenilor, Piata Sfatului nr.25
la o întâlnire cu poezia religioasă
în interpretarea autorilor

Liliana Ursu
Mihaela Malea Stroe
Daniel Drăgan
Adrian Munteanu
Laurenţiu-Ciprian Tudor

Momentele muzicale vor fi asigurate de elevii Liceului de Muzica ”Tudor Ciortea”

Maria Magdalena Boroş Lazăr, Larisa Calinciuc
şi Răzvan Păun (vioară),
Adnana Cristina Gavrilă (canto),
la pian : prof. Raluca Ciucă

Moderatori: Adrian Munteanu şi Laurenţiu-Ciprian Tudor

ADAM PUSLOJIC pentru prima dată la Braşov

ADAM PUSLOJIC, UN SCRIITOR INTRAT ÎN MITOLOGIA LITERATURII ROMANE, PENTRU PRIMA DATA LA BRAȘOV

AȘEZĂMÂNTUL CULTURAL “REDUTA” și
FUNDAȚIA ARANIA prin
Grupul de litere-sunete-și-culori
CAII VERZI DE PE PEREȚI

vă invită

Marți, 24 mai, ora 19, la Așezământul Cultural Reduta din Braşov

la o întâlnire cu marele poet sârb

Adam Puslojic

prietenul lui Nichita Stănescu şi al poeziei românești, membru de onoare al Academiei Romane. 25 de volume în limba sârbă, 8 volume în limba română, apare în 60 de volume de traduceri, în peste 20 de limbi. A tradus din Mihai Eminescu, Marin Sorescu, George Bacovia, Lucian Blaga, Tudor Arghezi, Nichita Stănescu, Ion Barbu, Mircea Dinescu, etc.

În cadrul manifestării se va lansa antologia de versuri în limba română, în trei volume, “ASIMETRIA DURERII”, de Adam Puslojic

Cu participarea cântărețului Dragoljub Firulovic (Serbia), interpret de muzică din Valea Timocului

Recital al actorului Mihai Bica

Profil Puslojic : lector univ.dr. Virgil Borcan

Cu participarea scriitorului Daniel Drăgan și a grupului vocal Anatoly

Moderatori : Poeții Adrian Munteanu și Laurențiu Ciprian Tudor

Lansare de carte: Florin Caragiu – Sentic

Vineri, 24 iunie 2011, orele 18,00, la Muzeul „Casa Mureşenilor” Braşov (Piaţa Sfatului nr. 25), Fundaţia Culturală „Arania” Braşov prin Grupul de litere-sunete-şi-culori CAII VERZI DE PE PEREŢI vă invită la o întâlnire cu poetul bucureştean Florin Caragiu. Se va lansa cel mai recent volum de versuri al acestuia: „Sentic” (Editura Vinea, 2009)

Invitaţi:
Prof. univ. dr. Pr. Ovidiu Moceanu
Lector univ. dr. Virgil Borcan
Violoncelistul Sebastian Vârtosu
la debut, poeta Diana-Laura Nohit

Moderatori : Poeţii Adrian Munteanu şi Laurenţiu-Ciprian Tudor

Biografie – Laurențiu-Ciprian Tudor

Este născut la 27 septembrie 1973 în Braşov.

Este sociolog, consilier psihologic şi educaţional, trainer şi formator.

A publicat patru cărţi:
- „Teama de cerc şi fuga după aripi” – poezie (Editura „Lux Libris” Braşov, 2003)
- „Memoria clipei sărutate – 70 cupidopoeme” – poezie (Editura „Lux Libris” Braşov, 2004)
- „Apostolul verilor” – poezie (Editura „Arania” Braşov, 2007)
- „Adevărul are coaja tare – convorbiri cu scriitorul Daniel Drăgan” (Editura „Arania” Braşov, 2009).
A publicat eseuri şi poezie în diferite cotidiane şi reviste: Revista de psihologie Empatia Braşov, Revista de psihologie umanistă Aici şi acum din Braşov şi Bucureşti, Ziarul Bună ziua Braşov (pagina de cultură), Revista Total Braşov, Revista Lumea credinţei Bucureşti, Revista Astra Braşov, Revista Caiete Silvane Sălaj, Revista Singur Targovişte, Gazeta de Transilvania Braşov, Revista Verso Cluj-Napoca, Revista Vatra veche Tg. Mureş, Revista Contrasens Titu.

Este distins cu două premii literare: în 2006 a primit premiul III pentru poezie la Festivalul de literatură «Moştenirea Văcăreştilor» de la Târgovişte, iar în 2007 i s-a decernat Diploma de Onoare şi Premiul Arania pentru creaţie literară.

Este vicepreşedinte al Fundaţiei „Arania” Braşov.

A fost membru în Corala de muzică bizantină „Ikon” din Braşov şi în Corul mixt de cameră „Concentus”.

Prezentare Cătălin – Flavius Stanciu

S-a născut în data de 31 martie 1978 în Hațeg.

Este psiholog principal clinician, consilier familial și de cuplu, formator.

A publicat lucrări de psihologie în volume colective ale unor manifestări științifice din București, Cluj-Napoca, Bacău, Petroșani.

A publicat un volum de poeme: ”Cearta cu îngeri”, Editura Pastel, Brașov, 2007
Poezii publicate în revistele ”(Con)texte” – Petroșani, ”Armonii Culturale”

”Poem festin” – Cătălin Stanciu

Ca o piatră de moară
îmi macini gândurile

În urma mea
corbii-și așteaptă
festinul

Este știut
că sângele meu
le deschide ochii
să vadă
adâncul nopții